combinator

română

Etimologie

Din franceză combinateur. Confer rusă комбинатор (kombinator).

Pronunție

• AFI: /kom.bi.naˈtor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului combinator
	Singular	Plural
Masculin	combinator	combinatori
Feminin	combinatoare	combinatoare
Neutru	combinator	combinatoare

1. care combină, care determină o combinație.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului combinator
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combinator	combinatoare
Articulat	combinatorul	combinatoarele
Genitiv-Dativ	combinatorului	combinatoarelor
Vocativ	combinatorule	combinatoarelor

1. aparat care poate realiza combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online