combiner

română

Variante

• combainer

Etimologie

Din combină + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /kom.biˈner/

Substantiv

Declinarea substantivului combiner
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	combiner	combineri
Articulat	combinerul	combinerii
Genitiv-Dativ	combinerului	combinerilor
Vocativ	combinerule	combinerilor

1. muncitor calificat care manevrează o combină.

Cuvinte derivate

• combineră

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• recombin

Referințe

• DEX '98 via DEX online