comenduire

română

Etimologie

Din comendui (ieșit din uz „a comanda” < comendie < poloneză komenda).

Pronunție

• AFI: /ko.men.du'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului comenduire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comenduire	comenduiri
Articulat	comenduirea	comenduirile
Genitiv-Dativ	comenduirii	comenduirilor
Vocativ	comenduire	comenduirilor

1. organ militar care supraveghează îndeplinirea corectă a serviciului de gardă, păstrarea ordinii și a disciplinei într-o localitate, într-o unitate militară, într-o stație de cale ferată etc.
2. local în care își are sediul un asemenea organ militar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online