concepe

română

Etimologie

Din latină concipere.

Pronunție

• AFI: /konˈʧe.pe/

Verb

Conjugarea verbului concepe
Infinitiv	a concepe
Indicativ prezent pers. 1 sg.	concep
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conceapă
Participiu	conceput
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a imagina, a proiecta, a gândi ceva nou.
2. (v.tranz.) a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege.
3. (v.tranz.) a exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel.
4. (v.intranz.) (despre o femeie) a rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea.

Cuvinte derivate

• concepere

Locuțiuni

• (loc.adv.) de neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online