conchide

română

Etimologie

Din latină conclūdere (după închide).

Pronunție

• AFI: /kon'ki.de/

Verb

Conjugarea verbului conchide
Infinitiv	a conchide
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conchid
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conchidă
Participiu	conchis
Conjugare	III

1. (v.tranz. și intranz.) a trage o concluzie, a încheia o expunere, o cercetare etc.

   Vorbitorul a conchis astfel...

Sinonime

• conclude, încheia, sfârși, (livr.) concluziona

Cuvinte derivate

• conchidere
• conchis

Cuvinte apropiate

• conclude
• concludent
• conclusiv
• concluzie

Traduceri

a trage o concluzie

bulgară: свършвам (български) (svuršvam), привършвам (български) (privuršvam) croată: zaključiti (hrvatski), zaključivati (hrvatski) engleză: conclude (English) esperanto: konkludi (Esperanto) estoniană: järeldama (eesti), järeldust tegema (eesti), järeldusele jõudma (eesti) finlandeză: saattaa päätökseen (suomi); viedä loppuun (suomi) franceză: conclure (français) galiciană: concluír (galego) germană: beenden (Deutsch), folgern (Deutsch) greacă: ολοκληρώνω (Ελληνικά) (olokliróno), κλείνω (Ελληνικά) (kleíno)

italiană: concludere (italiano), finire (italiano) lituaniană: užbaigti (lietuvių) maghiară: befejez (magyar), lezár (magyar), vézgődik (magyar), befejeződik (magyar) neerlandeză: besluiten (Nederlands), concluderen (Nederlands) poloneză: kończyć (polski) portugheză: concluir (português) retoromană: concluder (rumantsch) spaniolă: concluir (español) suedeză: avsluta (svenska) turcă: bitirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online