concomitent

română

Etimologie

Din franceză concomitant.

Pronunție

• AFI: /kon.ko.mi'tent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului concomitent
	Singular	Plural
Masculin	concomitent	concomitenți
Feminin	concomitentă	concomitente
Neutru	concomitent	concomitente

1. care se petrece în același timp (cu altceva); simultan.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online