conexa

română

Etimologie

Din conexiune.

Pronunție

• AFI: /kon.ekˈsa/

Verb

Conjugarea verbului conexa
Infinitiv	a conexa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conexez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conexeze
Participiu	conexat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni.

Cuvinte derivate

• conexare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online