conlucra

română

Etimologie

Din con- + a lucra (după franceză collaborer).

Pronunție

• AFI: /kon.lu'kra/

Verb

Conjugarea verbului conlucra
Infinitiv	a conlucra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	conlucrez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conlucreze
Participiu	conlucrat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a colabora (cu cineva), a contribui la o acțiune.

Cuvinte derivate

• conlucrare
• conlucrător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cornacul

Referințe

• DEX '98 via DEX online