consista

română

Etimologie

Din franceză consister < latină consistere.

Pronunție

• AFI: /kon.sis'ta/

Verb

Conjugarea verbului consista
Infinitiv	a consista
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să consiste
Participiu	consistat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi compus, a se alcătui din...; a consta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online