conta

română

Etimologie

Din franceză compter, italiană contare.

Pronunție

• AFI: /kon'ta/

Verb

Conjugarea verbului conta
Infinitiv	a conta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	contez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să conteze
Participiu	contat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva.
2. (v.intranz.) a reprezenta o valoare, a avea însemnătate.
3. (v.intranz.) (înv.; cu determinări introduse prin prep. „cu”) a ține seama de cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acont
• canto

Referințe

• DEX '98 via DEX online