contempla

română

Etimologie

Din franceză contempler < latină contemplari.

Pronunție

• AFI: /kon.tem'pla/

Verb

Conjugarea verbului (se) contempla
Infinitiv	a (se) contempla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) contemplu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) contemple
Participiu	contemplat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) privi îndelung, meditativ, cu admirație și cu emoție.

Cuvinte derivate

• contemplare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cleptoman

Referințe

• DEX '98 via DEX online