contenire

română

Etimologie

Din a conteni.

Pronunție

• AFI: /kon.te'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului contenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contenire	conteniri
Articulat	contenirea	contenirile
Genitiv-Dativ	contenirii	contenirilor
Vocativ	contenire	contenirilor

1. acțiunea de a conteni și rezultatul ei; sfârșit, încetare.

Locuțiuni

• (loc.adv.) fără contenire = neîncetat, mereu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conținere

Referințe

• DEX '98 via DEX online