context
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză contexte.
Pronunție
- AFI: /kon'tekst/
Substantiv
| Declinarea substantivului context | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | context | contexte |
| Articulat | contextul | contextele |
| Genitiv-Dativ | contextului | contextelor |
| Vocativ | contextule | contextelor |
- fragment dintr-o scriere în cadrul căruia se găsește un cuvânt, o expresie, un pasaj etc. interesant.
- text, cuprins.
- (fig.) conjunctură, situație specifică, circumstanță, stare de lucruri într-un anumit moment.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads