contracta

română

Etimologie

Din franceză contracter < latină contractare.

Pronunție

• AFI: /kon.trak'ta/

Verb

Conjugarea verbului contracta
Infinitiv	a contracta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	contractez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să contracteze
Participiu	contractat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a încheia un contract.
2. (v.tranz.) a lua asupra sa o obligație, a se îndatora la...
3. (v.tranz.) a se molipsi de..., a se îmbolnăvi de..., a lua o boală...
4. (v.tranz. și refl.) a (se) strânge, a (se) zgârci.
5. (v.refl.) (despre corpuri) a-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic.

Cuvinte derivate

• contractare
• contractat

Expresii

• A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online