contrage

română

Etimologie

Din latină contrahere (dupa trage).

Pronunție

• AFI: /kon'tra.ʤe/

Verb

Conjugarea verbului (se) contrage
Infinitiv	a (se) contrage
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) contrag
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) contragă
Participiu	contras
Conjugare	III

1. (v.refl.) (despre două silabe învecinate) a se reduce la o singură emisiune vocalică (vocală sau diftong).

Cuvinte derivate

• contragere
• contras

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cratogen

Referințe

• DEX '98 via DEX online