cop

română

Etimologie

Din dialectul săsesc kôp („pahar”) (Borcea 183). În Transilvania, Scriban preferă să plece de la maghiară köpü („butoi”). Confer rusă коп (kop).

Pronunție

• AFI: /kop/

Substantiv

Declinarea substantivului cop
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cop	copuri
Articulat	copul	copurile
Genitiv-Dativ	copului	copurilor
Vocativ	copule	copurilor

1. (reg.) măsură de capacitate de aproape un litru.
2. cană, vas având această capacitate.
3. conținutul unei astfel de căni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online