coridor

română

Etimologie

Din franceză corridor, germană Korridor.

Pronunție

• AFI: /ko.ri'dor/

Substantiv

Declinarea substantivului coridor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coridor	coridoare
Articulat	coridorul	coridoarele
Genitiv-Dativ	coridorului	coridoarelor
Vocativ	coridorule	coridoarelor

1. loc de trecere îngust (și lung), care leagă încăperile unei clădiri și din care se intră în camerele aceluiași apartament sau ale aceluiași etaj; culoar.
2. porțiune îngustă de spațiu de-a lungul compartimentelor unui vagon de cale ferată.
3. porțiune îngustă de teren care leagă două puncte.

Cuvinte derivate

• coridoraș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online