corifeu

română

Etimologie

Din franceză coryphée.

Pronunție

• AFI: /ko.riˈfew/

Substantiv

Declinarea substantivului corifeu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	corifeu	corifei
Articulat	corifeul	corifeii
Genitiv-Dativ	corifeului	corifeilor
Vocativ	corifeule	corifeilor

1. persoană cu rol conducător într-un domeniu de activitate; fruntaș, căpetenie.
2. conducătorul corului în tragedia și comedia greacă antică.
3. cântăreț solist într-un cor.
4. balerin care conduce un ansamblu.

Cuvinte derivate

• corifee

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• euforic

Referințe

• DEX '98 via DEX online