cosemnatar

română

Etimologie

Din co- + semnatar (după franceză cosignataire).

Pronunție

• AFI: /ko.sem.na'tar/

Substantiv

Declinarea substantivului cosemnatar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cosemnatar	cosemnatari
Articulat	cosemnatarul	cosemnatarii
Genitiv-Dativ	cosemnatarului	cosemnatarilor
Vocativ	cosemnatarule	cosemnatarilor

1. persoană care cosemnează.

Cuvinte derivate

• cosemnatară

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online