cotrobăi

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ko.tro.bə'i/

Verb

Conjugarea verbului cotrobăi
Infinitiv	a cotrobăi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	cotrobăiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să cotrobăiască
Participiu	cotrobăit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a căuta cu de-amănuntul răvășind lucrurile, a cerceta prin tot locul; a scotoci; a hojbăi.

Cuvinte derivate

• cotrobăială
• cotrobăit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ciobotar
• boricato
• coborâți

Referințe

• DEX '98 via DEX online