credul

română

Etimologie

Din franceză crédule < latină credulus.

Pronunție

• AFI: /kre'dul/

Adjectiv

Declinarea adjectivului credul
	Singular	Plural
Masculin	credul	creduli
Feminin	credulă	credule
Neutru	credul	credule

1. care crede prea ușor, fără a cerceta mai de aproape, care se încrede lesne în cineva sau în ceva.

   O ființă credulă.

Sinonime

• naiv, ingenuu, candid, inocent, neștiutor

Antonime

• bănuitor

Cuvinte derivate

• credulitate

Cuvinte apropiate

• crede
• credere
• credință

Traduceri

care crede cu ușurință orice

cehă: důvěřivý (čeština), naivní (čeština) engleză: gullible (English), credulous (English) esperanto: kredema (Esperanto) finlandeză: herkkäuskoinen (suomi), sinisilmäinen (suomi), hyväuskoinen (suomi) franceză: crédule (français) germană: einfältig (Deutsch), leichtgläubig (Deutsch) greacă: εύπιστος (Ελληνικά) islandeză: trúgjarn (íslenska), auðtrúa (íslenska) italiană: crédulone (italiano)

latină: credulus (Latina) neerlandeză: naïef (Nederlands), naïeve (Nederlands), lichtgelovig (Nederlands), lichtgelovige (Nederlands) poloneză: naiwny (polski), łatwowierny (polski) portugheză: crédulo (português) rusă: наивный (русский), простодушный (русский) spaniolă: confiado (español) suedeză: lättlurad (svenska)

Referințe

• DEX online