crucifica

română

Etimologie

După franceză crucifier < latină crucifigere ("a țintui pe cruce").

Pronunție

• AFI: /kru.ʧi.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului crucifica
Infinitiv	a crucifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	crucific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să crucifice
Participiu	crucificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (în antichitate) a executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce.
2. (fig.) a supune la chinuri groaznice.

Sinonime

• 1: răstigni
• 2: (fig.) răstigni, tortura

Cuvinte derivate

• cruce
• crucificare
• crucificat
• crucifix

Traduceri

a executa un condamnat prin țintuire pe cruce

armeană: խաչել (հայերեն) (xačel) bulgară: разпъвам на кръст (български) catalană: crucificar (català) cehă: ukřižovat (čeština) engleză: crucify (English) esperanto: krucumi (Esperanto) estoniană: risti lööma (eesti) finlandeză: ristiinnaulita (suomi) franceză: crucifier (français) germană: kreuzigen (Deutsch) greacă: σταυρώνω (Ελληνικά) (stayróno) italiană: crocifiggere (italiano), crocefiggere (italiano) latină: crucifigere (Latina) maghiară: keresztrefeszít (magyar)

norvegiană: korsfeste (norsk) neerlandeză: kruisigen (Nederlands) occitană: crucificar (occitan) persană: مصلوب کردن (فارسی) poloneză: ukrzyżować (polski) portugheză: crucificar (português), cruciar (português) rusă: распять (русский) (raspját’) siciliană: nchiuvari ntâ cruci (sicilianu) slovenă: križati (slovenščina) spaniolă: crucificar (español) suedeză: korsfästa (svenska) turcă: haçlamak (Türkçe), çarmıha germek (Türkçe) ucraineană: розп'ясти (українська) (rozp'jasti)

Referințe

• DEX online