crupon

română

Etimologie

Din franceză croupon.

Pronunție

• AFI: /kru'pon/

Substantiv

Declinarea substantivului crupon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	crupon	crupoane
Articulat	cruponul	crupoanele
Genitiv-Dativ	cruponului	crupoanelor
Vocativ	cruponule	crupoanelor

1. partea din mijloc a unei piei de tăbăcărie, mai groasă și mai rezistentă, cuprinsă între coadă și gât.
2. placă de cauciuc din care se taie pentru încălțăminte.

Cuvinte derivate

• cruponare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conrup

Referințe

• DEX '98 via DEX online