cuceri

română

Etimologie

Din latină *conquerire (= conquirere).

Pronunție

• AFI: /ku.ʧe'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) cuceri
Infinitiv	a (se) cuceri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) cuceresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) cucerească
Participiu	cucerit
Conjugare	IV

I.

1. (v.tranz.) a cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor.

   După lupte crâncene au cucerit cetatea.

2. a doborî ceva prin luptă susținută; a câștiga.
3. (fig.) a-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva.

   A cuceri simpatia tuturor.

II.

1. (v.tranz. și refl.) (înv.) a (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se.

Sinonime

I.

• 1: lua, ocupa, (înv.) cuprinde, dobândi, prinde, stăpâni
• 2: subjuga, repurta, câștiga
• 3: încânta

Antonime

• elibera

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

cucerie cucerit cuceritor cuceritură

cucernic cucernicește cucernicie necucerit

Traduceri

a cuprinde, a ocupa

engleză: conquer (English) finlandeză: vallata (suomi), valloittaa (suomi), voittaa (suomi) franceză: conquérir (français) italiană: conquistare (italiano), sconfiggere (italiano)

neerlandeză: veroveren (Nederlands) rusă: побеждать (pobezhdát’) (русский), завоевать (zavoevát’) (русский) spaniolă: conquistar (español) suedeză: erövra (svenska)

Referințe

• DEX online