culmina

Din franceză culminer < latină culminare.

Conjugarea verbului culmina
Infinitiv	a culmina
Indicativ prezent pers. 1 sg.	culminez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să culmineze
Participiu	culminat
Conjugare	I

(v.intranz.) (despre aștri) a atinge punctul de culminație.
(v.intranz.) (fig.) a atinge stadiul cel mai înalt al unei situații, a ajunge la apogeu.

română