decupla

română

Etimologie

Din franceză découpler.

Pronunție

• AFI: /de.ku'pla/

Verb

Conjugarea verbului decupla
Infinitiv	a decupla
Indicativ prezent pers. 1 sg.	decuplez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să decupleze
Participiu	decuplat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic.
2. (v.tranz.) a deconecta.

Cuvinte derivate

• decuplare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online