decurie
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din latină decuria.
Pronunție
- AFI: /de'ku.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului decurie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | decurie | decurii |
| Articulat | decuria | decuriile |
| Genitiv-Dativ | decuriei | decuriilor |
| Vocativ | decurie | decuriilor |
- subunitate de cavalerie în armata romană, formată din zece soldați.
- colegiu de mici funcționari la Roma și în municipiile romane.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads