decurs

română

Etimologie

Din a decurge.

Pronunție

• AFI: /deˈkurs/

Substantiv

Declinarea substantivului decurs
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	decurs	decursuri
Articulat	decursul	decursle
Genitiv-Dativ	decursului	decursurilor
Vocativ	-	-

1. decurgere.

Locuțiuni

• (loc. prep.) (cu referire la o perioadă de timp) În decurs de... sau în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea...

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rudesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online