deductiv
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză déductif < latină deductivus.
Pronunție
- AFI: /de.duk'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului deductiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | deductiv | deductivi |
| Feminin | deductivă | deductive |
| Neutru | deductiv | deductive |
- care procedează prin deducție, care folosește deducția.
- formă fundamentală de raționament în care gândirea se mișcă exclusiv în planul conceptelor, concluzia decurgând cu necesitate din premise.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads