defect

română

Etimologie

Din latină defectus, germană Defekt.

Pronunție

• AFI: /deˈfekt/

Substantiv

Declinarea substantivului defect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	defect	defecte
Articulat	defectul	defectele
Genitiv-Dativ	defectului	defectelor
Vocativ	defectule	defectelor

1. lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteșug, hibă.
2. deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea unei mașini, a unui aparat.
3. ceea ce nu este conform anumitor reguli stabilite într-un anumit domeniu.
4. dezavantaj, inconvenient.

Cuvinte derivate

• defecta
• defecțiune

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului defect
	Singular	Plural
Masculin	defect	defecți
Feminin	defectă	defecte
Neutru	defect	defecte

1. care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online