definitiv

română

Etimologie

Din franceză définitif < latină definitivus.

Pronunție

• AFI: /de.fi.ni'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului definitiv
	Singular	Plural
Masculin	definitiv	definitivi
Feminin	definitivă	definitive
Neutru	definitiv	definitive

1. (adesea adverbial) care nu mai e supus modificărilor, stabilit pentru totdeauna; irevocabil, absolut, categoric.

Cuvinte derivate

• definitiva

Cuvinte compuse

• hotărâre definitivă
• profesor definitiv, învățător definitiv

Locuțiuni

• (loc.adv.) În definitiv = în cele din urmă, la urma urmelor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online