delecta

română

Etimologie

Din franceză délecter < latină delectare.

Pronunție

• AFI: /de.lek'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) delecta
Infinitiv	a (se) delecta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) delectez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) delecteze
Participiu	delectat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta.

Sinonime

• încânta, (se) desfăta, (se) răsfăța, (rar) (se) dezmierda, (Mold.) (se) teferici, (fig.) (se) îndulci

Cuvinte derivate

• delectare
• delectație

Traduceri

a (se) desfăta

catalană: gaudir (català) engleză: enjoy (English) franceză: délecter (français) italiană: godere (italiano) poloneză: lubić (polski)

retoromană: giudair (rumantsch) sardă: godire (sardu) spaniolă: disfrutar (español) suedeză: njuta (svenska)

Referințe

• DEX online