deliciu

română

Etimologie

Din latină delicium, franceză délice.

Pronunție

• AFI: /deˈli.ʧju/

Substantiv

Declinarea substantivului deliciu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deliciu	delicii
Articulat	deliciul	deliciile
Genitiv-Dativ	deliciului	deliciilor
Vocativ	deliciule	deliciilor

1. plăcere deosebit de mare; desfătare.
2. (fig.) (fam.) lucru, ființă încântătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online