deochea

română

Variante

• diochea

Etimologie

Din deochi.

Pronunție

• AFI: /de.oˈke̯a/

Verb

Conjugarea verbului deochea
Infinitiv	a deochea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deochi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deoache
Participiu	deocheat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (în superstiții) a vătăma sănătatea sau bunăstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioasă.
2. (v.refl.) a se îmbolnăvi de deochi.
3. (v.refl.) (fig.) (despre vreme) a se strica.

Cuvinte derivate

• deocheat
• deochetură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online