depinde

română

Etimologie

Din franceză dépendre < latină dependere.

Pronunție

• AFI: /de'pin.de/

Verb

Conjugarea verbului depinde
Infinitiv	a depinde
Indicativ prezent pers. 1 sg.	depind, depinz
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să depindă, depinză
Participiu	depins
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despre lucruri, fapte, atitudini) a fi legat cu necesitate de..., a fi în funcție de..., a atârna de...

   Totul depinde de el.

2. (ca răspuns neprecis la o întrebare)

   Când se termină lucrarea? – Depinde!

3. (despre persoane, instituții, ținuturi etc.) a fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva, a fi subordonat cuiva.

Sinonime

• 1: (fig.) atârna, (înv.) spânzura
• 3: aparține

Cuvinte derivate

• dependent
• dependență
• depindere
• independent
• independență

Traduceri

a fi legat cu necesitate de...

bulgară: разчитам на (български) (razčitam na) cehă: záviset (čeština) chineză: 依賴 (中文), 依赖 (中文) (yīlài) daneză: afhænge (dansk) engleză: depend (English) esperanto: dependi (Esperanto) estoniană: sõltuma (eesti) finlandeză: olla riippuvainen (suomi) franceză: dépendre (français) galeză: dibynnu (Cymraeg) germană: hängen (Deutsch), abhängen (Deutsch) greacă: εξαρτώμαι (Ελληνικά) (exartómai)

italiană: dipendere (italiano) lituaniană: būt atkarīgam (lietuvių) maghiară: függ (magyar) neerlandeză: afhangen (Nederlands) norvegiană: avhenge (norsk) poloneză: zależeć (polski) portugheză: depender (português) scoțiană: croch (Scots), bi an crochadh (Scots) spaniolă: depender (español) suedeză: bero på (svenska), bero (svenska) swahili: tegemea (Kiswahili) turcă: -e güvenmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online