deponent

română

Etimologie

Din franceză déponent < latină deponens, deponentis.

Pronunție

• AFI: /de.po'nent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului deponent
	Singular	Plural
Masculin	deponent	deponenți
Feminin	deponentă	deponente
Neutru	deponent	deponente

1. (în gramatica latină, despre verbe și forme verbale) cu formă pasivă și înțeles activ.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din latină deponens, deponentis, italiană deponente.

Substantiv

Declinarea substantivului deponent
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deponent	deponenți
Articulat	deponentul	deponenții
Genitiv-Dativ	deponentului	deponenților
Vocativ	deponentule	deponenților

1. persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător.

Cuvinte derivate

• deponentă

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online