derbedeu

română

Etimologie

Din turcă derbeder.

Pronunție

• AFI: /der.beˈdew/

Substantiv

Declinarea substantivului derbedeu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	derbedeu	derbedei
Articulat	derbedeul	derbedeii
Genitiv-Dativ	derbedeului	derbedeilor
Vocativ	derbedeule	derbedeilor

1. om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online