deroga

română

Etimologie

Din franceză déroger < latină derogare.

Pronunție

• AFI: /de.roˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului deroga
Infinitiv	a deroga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	derog
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deroge
Participiu	derogat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se abate (în mod excepțional) de la o lege, de la un regulament etc. în temeiul unei aprobări speciale.

Cuvinte derivate

• derogare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dogare
• droage

Referințe

• DEX '98 via DEX online