des-

Vezi și : des

română

Variante

• de-
• dez-
• dis-

Etimologie

Din latină dis-, franceză des-.

Pronunție

• AFI: /des/

Prefix

1. (înaintea vocalelor și consoanelor sonore, în forma dez-) element de compunere cu sens privativ, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe.

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

debalasta debavura decalibra deconspira decontamina decoperta decopertă delexicaliza delintersa deliricizare demixta denucleariza deplanare depuncta depănușa descalifica descentra deschiaburi deschinga descifra descleia descleșta descloci descoase descoji descolăci descompleta descompune desconcentra descongestiona desconsidera descotorosi descotoșmăni descovoia descreierat descrește descreți descrucișa descrunta descumpăni descurca descâlci descântec descălca descăpățâna descărna descătușa descătărăma desdăuna deserviciu desfereca desfia desființa desfoia desfrunzi desfrâna

desfrâu desfunda desfătui desfăța deshuma deshăma desigila desincroniza despacheta despecetlui desperechea despiedica despieptănat despinteca despironi despleti despodobi despotcovi despotmoli despovăra desprejmui despresura despreuna desprimăvăra desprinde despriponi desproprietări desprăfui despăduchea despăduri despăgubi despăienjeni despături destinde destoia destroieni destructura destruna destrăma destupa destăinui destărnița deszăpezi deszăvorî desăra desărcina desțeleni detensiona deșabloniza deșela deșeua deșoca deșterne deșucheat deșuruba

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online