desemna

română

Etimologie

Din franceză désigner < latină designare (după semn).

Pronunție

• AFI: /de.sem'na/

Verb

Conjugarea verbului desemna
Infinitiv	a desemna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	desemnez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să desemneze
Participiu	desemnat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
2. (v.tranz.) (rar) a indica unei persoane un anumit lucru.
3. (v.tranz.) a numi într-o funcție.

Cuvinte derivate

• desemnare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Confer desena.

Pronunție

• AFI: /de.sem'na/

Verb

1. formă alternativă pentru desena.

Anagrame

• desenam

Referințe

• DEX '98 via DEX online