detracta

română

Etimologie

Din franceză détracter.

Pronunție

• AFI: /de.trak'ta/

Verb

Conjugarea verbului detracta
Infinitiv	a detracta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	detractez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să detracteze
Participiu	detractat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (livr.) a ponegri, a defăima pe cineva.

Cuvinte derivate

• detractare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• detracat
• redactat

Referințe

• DEX '98 via DEX online