devia

română

Etimologie

Din franceză dévier < latină deviare.

Pronunție

• AFI: /de.vi'a/

Verb

Conjugarea verbului devia
Infinitiv	a devia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deviez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să devieze
Participiu	deviat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a se abate de la o direcție dată.
2. (v.intranz.) (fig.) a se îndepărta de la subiectul în discuție; a se abate de la calea bună (comițând erori, fapte reprobabile).

Cuvinte derivate

• deviere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• avide

Referințe

• DEX '98 via DEX online