dezerta

română

Etimologie

Din franceză déserter.

Pronunție

• AFI: /de.zer'ta/

Verb

Conjugarea verbului dezerta
Infinitiv	a dezerta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezertez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezerteze
Participiu	dezertat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre militari) a părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic).
2. (v.intranz.) (fig.) a-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor.

Cuvinte derivate

• dezertare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• redatez

Referințe

• DEX '98 via DEX online