dezlocui

română

Etimologie

Din dez- + a (în)locui.

Pronunție

• AFI: /dez.lo.kuˈi/

Verb

Conjugarea verbului dezlocui
Infinitiv	a dezlocui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezlocuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezlocuiască
Participiu	dezlocuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (fiz.; despre corpuri) a scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online