dezonoare

română

Etimologie

Din franceză déshonneur.

Pronunție

• AFI: /de.zo'no̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului dezonoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dezonoare	invariabil
Articulat	dezonoarea	invariabil
Genitiv-Dativ	dezonoarei	invariabil
Vocativ	dezonoare	invariabil

1. lipsă de onoare; necinste; (p.ext.) ocară, rușine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online