diblar

română

Etimologie

Din diblă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /di'blar/

Substantiv

Declinarea substantivului diblar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diblar	diblari
Articulat	diblarul	diblarii
Genitiv-Dativ	diblarului	diblarilor
Vocativ	diblarule	diblarilor

1. (pop.) lăutar care cântă din diblă; scripcar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• blidar
• dribla

Referințe

• DEX '98 via DEX online