diedru

română

Etimologie

Din franceză dièdre.

Pronunție

• AFI: /diˈe.dru/

Substantiv

Declinarea substantivului diedru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diedru	diedre
Articulat	diedrul	diedrele
Genitiv-Dativ	diedrului	diedrelor
Vocativ	diedrule	diedrelor

1. figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane.
2. (adjectival)

   Unghi diedru

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• durdei

Referințe

• DEX '98 via DEX online