dincolo

română

Etimologie

Din de + încolo.

Pronunție

• AFI: /ˈdin.ko.lo/

Adverb

1. în partea cealaltă, în partea opusă subiectului.
2. (în credințele religioase) în lumea cealaltă, în lumea de apoi.
3. (în corelație cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) în altă parte.

   Aici înflorește o floare, dincolo un copac.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare.
• (loc.prep.) Dincolo de... =
  • în partea cealaltă a....
  • în afara celor spuse.
• Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte.

Expresii

• Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• colindo
• ocolind

Referințe

• DEX '98 via DEX online