discuitor

română

Etimologie

Din a discui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /dis.ku.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului discuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discuitor	discuitoare
Articulat	discuitorul	discuitoarele
Genitiv-Dativ	discuitorului	discuitoarelor
Vocativ	discuitorule	discuitoarelor

1. unealtă agricolă formată dintr-o grapă cu discuri, folosită la discuire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• drișcuito

Referințe

• DEX '98 via DEX online