diseca
From Wiktionary, the free dictionary
Remove ads
română
Etimologie
Din franceză disséquer < latină dissecare.
Pronunție
- AFI: /di.se'ka/
Verb
| Conjugarea verbului diseca | |
| Infinitiv | a diseca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
disec |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să disece |
| Participiu | disecat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a efectua o disecție.
- (v.tranz.) (fig.) a analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Remove ads
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Remove ads